Vastitatea Poeziei

Ieri, pe la apus de soare, O bătrână sta de prispă, Și cu vocea-i tremurândă, galeșă și tare tristă,

Moș Crăciun, că tot ești atât de bun, Iată, vreau acum să-ți spun: Te-aștept cu dor și nostalgie, Să-mi aduci iar bucurie.

Vino să împodobim, bradul de Crăciun, Să-l umplem de lumină, în seara sfântă de Ajun. Cununa să i-o înfrumusețăm cu steluțe argintii, Care strălucesc în noaptea senină, ca visele împlinite, vii.

Sculați, oameni gospodari, Sculați voi, români plugari! C-am venit să vă colindăm, Casa să v-o îmbrăcăm, În iubirea lui Hristos, Pruncul Sfânt și luminos.

E iarnă iar, frigul lasă cristale de gheață pe tot ce-i arămiu... Norii se cern, ceru-i fumuriu, Steluțe... mii și mii, Îmbracă orașul în haine argintii.

Ce cald e în sufletul tău! M-aș furișa acolo, să fiu cu tine, mereu. Inima să ți-o aud bătând, Gândurile să ți le ascult,

Milioane de lumini se aprind pe stradă, Perdele fine formate din fulgi de zăpadă, Și buline cristaline, Aduc cu ele clipe de bucurie și iubire pline. Totul este poveste,

Soarele mă răsfață cu clădura lui, Respir adânc și simt, sărutarea cerului. O boare de vânt înmiresmat mă înconjoară, Pământul reînvie, ca odinioară.

Fă-ți Doamne timp și pentru mine, Deschide ochii bine, Și vezi... de acolo, de Sus, din Cer, Cu ce putere, iertare azi îți cer!

Poezia, cu versurile sale concise și imaginile evocatoare, reușește să surprindă complexitatea experiențelor umane și să reflecte trăirile profunde ale individului.

Să nu uităm că startul în viață trebuie să fie ancorat în adâncurile sufletului nostru

Libertatea adevărată vine din capacitatea de a ne lăsa imaginația să zboare