Fă-ți Doamne timp și pentru mine,
Deschide ochii bine,
Și vezi... de acolo, de Sus, din Cer,
Cu ce putere, iertare azi îți cer!
Privește Doamne cu blândețe către mine,
Pătrunde în profunzime...
Și scoate la lumină, sufletul din mine!
Vezi Doamne, cum dorul mă apasă,
Iar inima îmi este ca o piatră arsă?
Ezită, pornește, bate aiurea,
Mă îmbracă în vise, fredonând iubirea.
Mă amăgește ca o nălucă desprinsă de pe marginea nopții,
Face ca timpul să zboare, pe aripile sorții.
Dar Tu, Doamne,Tu îmi poți aduce mângâierea,
Fără să mai ai nevoie de alte cuvinte, de lacrimi sau discuții cu tăcerea.
Dar cine sunt eu, Doamne, Să-ți amintești de mine, Acum când avem amintiri străine?
Când eu, atâția ani am fost ca o frunză căzătoare,
Multe greutăți m-au pus la încercare.
Și umilit, și necăjit,
De lucrurile divine, nu mi-am mai amintit?! (Autor: Ionela Chircu)