Dincolo de noapte, unde tăcerea plânge,
Unde umbra timpului în liniște frânge,
Acolo, în dorință, mă pierd în tăcere,
Și zbor ca un vis, fără nici o durere.
Dincolo de noapte, în albă lumină,
Se-aprinde o stea, o clipă divină,
Mă simt aproape, în brațele tale,
Chiar dacă te-ai dus, mă urmăresc amintirile agale.
Dincolo de noapte, sufletul meu plânge,
Dar te simt aici, în fiecare frunză ce fuge,
Deși nu te văd, în fiecare bătaie de vânt,
Ești acolo, dincolo de ce-i palpabil și sfânt.
Dincolo de noapte, mă bucur de tine râzând,
Îți transmit mesaje pline de iubire, rând pe rând,
Ca într-o poveste te aud, ca într-un vis,
Și simt că dincolo de timp, încă mai există un ”noi”, un abis.
Dincolo de noapte, undeva în văzduh,
Se ridică o rugăciune ce ține de un dor adânc,
Mă regăsesc în amintiri, în zâmbete și șoapte,
Chiar și în tăcerea nopții, te simt aproape.
Dincolo de noapte, în lumea necunoscută,
Unde nici lumina nu pătrunde, nici umbra nu e mută,
Aș vrea să mă pierd cu tine în acel loc tăcut,
Să nu mai existe decât iubirea noastră, un sentiment absolut. (Autor: Ionela Chircu)