Gingașă, magnolie, suflet de mătase,
Te deschizi în raze blânde și sfioase.
Albe, roze, lila, petale diafane,
Parcă-s visuri prinse-n aripi dulci, umane.
Și eu, ca tine, diafană, zâmbind,
Mă înalț în fața ta, pură, simțind
Cum îmi crește inima, tremurând în tăcere,
Sub vraja frumuseții tale, plină de mistere.
În aer plutind, un parfum de poveste,
Mângâie vântul, ușor se vestește.
E cântec de zori și de primăvară,
Un dans între cer și inima clară.
Sub cerul senin, te-nalți cu mândrie,
Regină a florilor, pură magie!
Și-n fiecare floare ce lin se desface,
Un strop de lumină pe lume se face.