Frumoasă și, sublimă primăvară,
Am atâtea să îți spun,
De la câtă admirație îți port, din zori și până-seară,
Până la bucuria pe care-n suflet o adun,
Când seninătatea, căldura și mângâierea aivea ți le simt.
Cu fiecare pas, tu renaști pământul,
Și flori de toate culorile învie sub razele tale,
Râuri curg ca niște cântece dulci, sub tot înaltul,
Iar vântul, îți șoptește povești în șoapte fine pe care le aud agale.
Privind cerul, plin de nuanțe de azur,
Simt cum înfloresc și gândurile mele,
Și, deodată, bucuria mă cuprinde, primăvară, cu al tău murmur,
Și-mi dă un imbold al noilor începuturi cu speranțe și dorințe vesele.
Aș vrea să te țin aproape, mereu,
Să îți aduc și eu un strop de lumină,
Să-ți mulțumesc că îmi dai acea pace pe care mi-o doresc mereu,
Și care-mi menține inima pură și divină. (Autor: Ionela Chircu)